Oferim cursuri de desen și pictură pentru copii și adulți într-o atmosferă prietenoasă, la sediul nostru din București, Sector 2.
4 mituri despre artă care-i determină pe părinți să-și descurajeze copiii de la a-și urma pasiunea
Părinții care descurajează interesul artistic al copiilor nu o fac din rea-voință. O fac, de obicei, pornind de la convingeri adânc înrădăcinate despre artă, convingeri care par rezonabile, dar care nu rezistă la o examinare mai atentă.
Iată cele mai frecvente dintre acestea și de ce merită reconsiderate.
Mitul 1: „Dacă nu are talent, nu are rost să investești"
Talentul e poate cel mai persistent mit din educația artistică. Ideea că arta e accesibilă doar celor cu aptitudini înnăscute speciale îi descurajează pe mulți copii (și pe mulți părinți) înainte să fi încercat cu adevărat.
În fapt, desenul și pictura sunt seturi de abilități care se predau și se învață. Există principii clare de observație, construcție a formei, înțelegere a luminii și culorii, principii care funcționează indiferent de aptitudinile native ale celui care le aplică.
La cursurile noastre pentru adulți vedem constant oameni care au fost descurajați în copilărie pe motiv că „nu au talent" și care, după câteva ședințe cu îndrumarea potrivită, produc lucrări ce îi surprind chiar pe ei înșiși. Nu pentru că au descoperit vreun talent ascuns, ci pentru că au primit, în sfârșit, instrumentele și metoda corectă.
Mitul 2: „Arta nu e o carieră serioasă"
Chiar dacă argumentul despre carieră ar fi întemeiat, el se aplică greșit. Un copil care merge la cursuri de artă la 10 ani nu ia o decizie de carieră, ci explorează, se dezvoltă, câștigă abilități de care va beneficia indiferent de drumul pe care îl va alege.
Atenția cultivată prin desen, răbdarea construită prin practică artistică, capacitatea de a rezolva probleme vizuale pas cu pas sunt abilități exclusive ale artistului profesionist. Sunt abilități interdisciplinare pe care le folosesc designeri, arhitecți, ingineri, medici, profesori și oameni din aproape orice domeniu.
Și chiar dacă un copil va deveni la maturitate artist profesionist (există o industrie creativă vastă și în creștere, de la design grafic la animație, de la ilustrație la UI/UX) descurajarea timpurie nu îl protejează de nimic. Îl privează de ani de practică și de un parcurs pe care el însuși l-a ales.
Mitul 3: „E o pierdere de timp față de activitățile școlare"
Comparația dintre artă și „activitățile serioase" — matematică, limbi străine, sport — pornește de la premisa că beneficiile artei sunt exclusiv artistice. Premisa e greșită.
Cercetări serioase arată că educația artistică regulată contribuie la îmbunătățirea atenției, a memoriei de lucru și a gândirii spațiale. Copiii care practică artă în mod sistematic tind să fie mai răbdători, mai capabili să stea pe o sarcină dificilă și mai puțin predispuși să abandoneze când ceva nu iese din prima.
Acestea nu sunt câștiguri abstracte, sunt exact abilitățile care susțin performanța școlară.
Mitul 4: „Dacă nu e extraordinar de la început, înseamnă că nu e pentru el"
Așteptarea ca un copil să fie excepțional de la primele încercări e nerealistă în orice domeniu, dar în artă este deosebit de dăunătoare, pentru că lucrările vizuale sunt imediat comparabile cu ce vedem în jur (fotografii, ilustrații profesionale, lucrările altora) și rezultatele celor mici pot părea uneori descurajant de departe față de ce doresc părinții să vadă.
Progresul în artă, ca în orice alt domeniu, este gradual și neliniar. Există perioade în care lucrurile par că nu avansează, urmate de salturi vizibile. Primele luni sunt de obicei cele mai dificile și, prin urmare, momentul în care descurajarea poate face cel mai mult rău.
Copilul care perseverează prin primele ședințe dificile, cu ghidajul potrivit, ajunge aproape invariabil la un punct în care progresul devine vizibil și motivant. Cel descurajat înainte de acel punct nu apucă să îl descopere.
Concluzie
Niciunul dintre aceste mituri nu pare absurd la primul contact, dar toate au consecințe concrete: copii care nu încearcă, adulți care regretă că au lăsat o pasiune să se stingă, oameni care cred despre ei înșiși că „nu sunt buni la artă" fără să fi avut vreodată ocazia să afle dacă e adevărat.
Înainte de a descuraja pasiunea celui mic, merită să pui întrebarea: convingerea mea se bazează pe o preconcepție sau pe un fapt verificat?
Întrebări frecvente
Cum îi explic copilului meu că arta e valoroasă fără să îi creez așteptări exagerate? Nu trebuie să îi explici valoarea artei în termeni de carieră sau de rezultate. Arta e valoroasă pentru că oferă un canal de exprimare, antrenează atenția și răbdarea și produce satisfacția concretă a unui demers creativ. Acestea sunt beneficii pe care un copil le simte direct, fără să aibă nevoie de o justificare verbală.
Copilul meu a vrut să meargă la cursuri de artă, dar a renunțat după câteva ședințe. Merită să încerc din nou? Depinde de motiv. Dacă a renunțat pentru că ședințele nu i s-au părut benefice sau interesante, merită să încerci un alt atelier — experiența poate fi cu totul diferită. Dacă a renunțat pentru că nu a obținut imediat rezultatele dorite, o conversație despre ce înseamnă progresul în artă poate fi utilă înainte de o nouă încercare.
Citește mai mult